Lăsând la o parte toate filmele Bollywood comerciale, cinematografia indiană a fost unul dintre pionierii cinematografiei mondiale. De la Dadasaheb Phalke la V. Shantaram şi de la Satyajit Ray la Ritwik Ghatak, India a produs realizatori de filme independenţi, care au adus contribuții valoroase în ceea ce priveşte evoluţia acestei forme de artă. Producătorii indieni au influențat oameni din întreaga lume cu poveștile lor profunde şi cu viziunea lor unică asupra omenirii.
Atât de mult, încât regizori americani de renume, precum Martin Scorsese şi Steven Spielberg, au recunoscut că au fost influențaţi de activitatea lui Satyajit Ray. Mai mult, în şcolile de film din întreaga lume se desfăşoară cursuri speciale în cadrul cărora participanţii descoperă activitatea legendarilor oameni de film indieni. Cu toate acestea, dacă cinematografia indiana este atât de bună, de ce nu este premiată cu toate aceste distincţii internaţioane?
Moderator: Acum două săptămâni, a avut loc Gala Decernării Premiilor Oscar şi, pentru al 10-lea an consecutiv, nici un film indian nu a fost nici măcar nominalizat la categoria “Premiul pentru cel mai bun film străin”. Vorbim de un total de aproximativ 50 de filme în 10 ani. Bollywood-ul este cea mai mare industrie de filme din lume, prin urmare… cum ar trebui sa interpretăm acest lucru? Este important? Ar trebui să ne pese?
Rahul Bose: “Această întrebare este o provocare. Gala Decernării Premiilor Oscar nu reprezintă decât o ceremonie mică, privată şi restrânsă, unde accentul cel mai mare este pus pe vestimentaţie. Sunt sărbătorite şi premiate cele mai bune filme ale cinematografiei americane, ce-i mai bun din cinematografia americană, nicidecum cele mai bune filme ale cinematografiei mondiale, nicidecum crema cinematografiei mondiale. Acest lucru îl face Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, acolo ar trebui să mergem. Corect? Adică… Trebuie să înţelegem că cea mai bună industrie cinematografică nu este cea care produce filme în limba engleză şi cred că acest fapt a fost demonstrat ani de-a rândul. În cadrul unui festival nu poate exista o categorie intitulată “Premiul pentru cel mai bun film străin”, făcută de un regizor renegat care nu are nimic de-a face cu această ţară, dar Nigeria să câştige premiul la această categorie. Cat de proşti pot fi? E ridicol!
Scorsese a primit Premiul Oscar pentru cel mai prost film al său. Cum s-a intamplat acest lucru, ne întrebăm. “Pentru că face parte din Coasta de Est”, sau “Pentru că face parte din Coasta de Vest”, ni se răspunde. Cui îi pasă? Aici este vorba despre o fantastică strategie de marketing. Am înţeles, jos pălăria pentru asta. Dar există cumva un barometru cu ajutorul căruia putem afla care este cea mai bună industrie cinematografică? Chiar este “Birdman” cel mai bun film al anului 2015? Întreb acest lucru pentru că, dacă urmărim filme din toate industriile cinematografice, am rămâne impresionaţi şi cuceriţi. Credeţi că scopul adevăraţilor cineaşti sau realizatori de filme este să câştige un Oscar? Nu! Ceea ce îşi doreşte lumea cu adevărat este “The World Cinema Awards”, adică “Decernarea Premiilor Cinematografiei Mondiale”, unde să fie recunoscut meritul industriilor cinematografice, sa fie premiat cel mai bun film din LUME. Să reunim regizori din India, Japonia, Spania. Aceasta gală ar reprezenta o oportunitate fantastică, iar titlul de “Cel mai bun film din lume”, o distincţie fantastică. Adevărata distincţie! Să facem acest lucru, să dăm tuturor oportunitatea de a le fi recunoscute meritele cinematografice.
In concluzie, Gala Oscarurilor se află sub o mască a marketing-ului. Consider că, de exemplu, câştigarea unui premiu la Festivalul de Film de la Cannes reprezintă adevărata recunoaştere şi intrarea în rândul celor mai bune industrii cinematografice din lume, indiferent de limbă. Când vorbim despre recunoaşterea unor merite, nu ne putem referi doar la cinematografia americană.”
Comentarii
Lasati un comentariu